De n-ar fi fost Golgota şi sângele ce-a curs
Pe lemnul de blestem din rana lui Isus,
De n-ar fi fost mormântul care e gol acum...
N-am ştii ce-i Bucuria Iertarii, nicidecum!

De n-ar fi fost Iubirea ce-n Slava ei, ne-a dus
Purtând cununi de spini pe fruntea lui Isus,
De n-ar fi fost locaşul din ceruri, pregătit,
N-am ştii ce e Iubirea. . ce-n taină, s-a jertfit!

M-aplec naintea Ta Parinte... Sfinte Tată,
Şi-Ţi spun prin lacrimi mii: "Mai iartă-mă odată. .
Că Te-am lovit pe cruce şi spini am pregătit
Când Tu prin Fiul Tău erai batjocorit...

Stăteam în noaptea neagră. . atunci nu cunoşteam
Ce preţ ţi s-a cerut prin lume, când umblam...
Ai suferit pe crucea de groază şi blestem
Purtând păcatul meu. . şi-l lumii-ntregi, pe lemn...

Şi-atâţia ani s-au dus de când viaţa ţi-ai dat
Trecând pe la Golgota, din morţi ai înviat!
ŞI-ai căutat Părinte, oiţele pierdute
Ce n-au avut pe nimeni în lume să le-ajute...

Dar m-ai găsit pierdut. . zdrobit de-al meu păcat
Şi plin întinăciune. . De-acolo m-ai luat,
Mi-ai arătat mormântul care e gol în veci...
Şi mi-ai şoptit Cuvântul: "De-acum să nu mai pleci,

De la piciorul Crucii! Să stai în aşteptare
Chiar de e noapte. . zi, căci Mirele apare. .
El va veni cu Sfinţii să-şi ia a Lui Mireasă...
Să stai în aşteptare pân te va duce-Acasă...

Când barca prin furtună o porţi fără să ştii
Pe unde e limanul cel Sfânt de bucurii.
Când spinii te-ncolţesc şi nu mai vezi scăpare
Iar rana ta din suflet atât de mult te doare,

Şi de nu-mi auzi Glasul şi crezi că tac pe cale,
Când şovăielnic, pasul îţi merge pe cărare,
Să ştii. . te cunosc bine şi sunt mereu cu tine. .
Te port pe Braţul Meu, copile. . să ştii bine!"

De n-ar fi fost Golgota. . O, unde azi aş fi?
Iubire ca a Ta, o, unde aş găsi?
N-aş auzi nici Glasul şi nici Chemarea Sfântă
Când va suna Trâmbiţa: "Veniţi copii la Nuntă!"


Eu stau privind la Cruce. . o, cât îmi e de dor
S-ajung în Ţara unde, nu este nici un nor
Şi inima şi viaţa azi ţi le dăruiesc
Şi-ţi spun prin lacrimi, Doamne:
"Te-aştept şi te iubesc!"

Daniela Banita